jignit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. –
V. jigni.jignit (Dicționaru limbii românești, 1939)jignít, -ă adj. Stricat, rînced:
unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. Vătămat, păgubit.
jignit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jignit a.
1. strâmtorat.
2. fig. penibil impresionat:
îi era inima jignită CR.
jignit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. —
V. jigni.