jignicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.jignicer (Dicționaru limbii românești, 1939)jignicér, jígniță V.
jitn-.jignicer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jignicer m.
1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe;
2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului].
jignicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGNICÉR s. m. v. jitnicer.