jignire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de
a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (
concr.) vorbă, faptă care jignește. –
V. jigni.jignire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jigníre s. f.,
g.-d. art. jignírii; pl. jignírijignire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de
a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (
concr.) vorbă, faptă care jignește. —
V. jigni.