jigni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGNÍ, jignesc, vb. IV.
Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta.
2. (
Înv.) A aduce un prejudiciu. [
Var.:
jicní vb. IV] – Din
scr. žignuti.jigni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jigní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jignésc, imperf. 3
sg. jigneá; conj. prez. 3
să jigneáscăjigni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jigni v.
1. a strâmtora, a jena;
2, a cauza pagubă;
3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa].
jigni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGNÍ, jignesc, vb. IV.
Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta.
2. (
înv.) A aduce un prejudiciu. [
Var.:
jicní vb. IV] -— Din
sb. žignuti.