jitnicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JITNICÉR, jitniceri, s. m. (În evul mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. [
Var.:
jicnicér, jignicér s. m.] –
Jitniță +
suf. -ar.jitnicer (Dicționaru limbii românești, 1939)jitnicér m. (d.
jitniță).
Vechĭ. Boĭer maĭ mare peste hambarele domnuluĭ saŭ ale stăpîniriĭ:
marele jitnicer, al doilea jitnicer. V.
humelnic.jitnicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jitnicér s. m.,
pl. jitnicérijitnicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JITNICÉR, jilniceri, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale Curții domnești. [
Var.:
jicnicér, jignicér s. m.] —
Jitniță +
suf. -ar.