iritație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare.
2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. – Din
fr. irritation, lat. irritatio.iritație (Dicționar de neologisme, 1986)IRITÁȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mânie; iritare.
2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen.
-iei, var.
iritațiune s.f. / cf. fr.
irritation, lat.
irritatio].
iritație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRITÁȚIE s. f. 1. iritare. 2. congestie, inflamație ușoară a unui organ. (< fr.
irritation, lat.
irritatio)
iritație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iritáție (-ți-e) s. f.,
art. iritáția (-ți-a), g.-d. art. iritáției; pl. iritáții, art. iritáțiile (-ți-i-)iritație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRITÁȚIE, iritații, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasă; iritare.
2. Congestie ușoară sau inflamație (dureroasă) a unui organ, a pielii etc. — Din
fr. irritation, lat. irritatio.