iritabilitate - explicat in DEX

iritabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis.

iritabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IRITABILITÁTE s.f. Stare de iritație; fire ușor iritabilă; irascibilitate. ♦ Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. [Cf. fr. irritabilité, lat. irritabilitas].

iritabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRITABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi iritabil. 2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli. (< fr. irritabilité, lat. irritabilitas)

iritabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iritabilitáte f. (d. iritabil). Caracteru de a fi iritabil.

iritabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilitắții; pl. iritabilitắți

iritabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iritabilitate f. caracterul celui iritabil.

iritabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita (ușor); starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. — Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis.