iritant - explicat in DEX

iritant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant.

iritant (Dicționar de neologisme, 1986)
IRITÁNT, -Ă adj. Care irită, supără; enervant; iritativ. [Cf. fr. irritant, it. irritante].

iritant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRITÁNT, -Ă adj. care irită, supără; enervant. (< fr. irritant)

iritant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iritánt, -ă adj. (lat. irritans, -ántis). Care irită: substanță iritantă. S. n., pl. e. Substanță iritantă: sarea prea multă poate fi un iritant al stomahuluĭ [!].

iritant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iritánt adj. m., pl. iritánți; f. iritántă, pl. iritánte

iritant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iritant a. care irită ușor. ║ n. substanță care excită organele.

iritant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. — Din fr. irritant.