irimic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRIMÍC s. n. Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. – Din
tc. irmik.irimic (Dicționaru limbii românești, 1939)irimíc, V.
irmic.irimic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irimíc s. n.irimic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRIMÍC s. n. Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. — Din
tc. irmik.