iritare - explicat in DEX

iritare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita.

iritare (Dicționar de neologisme, 1986)
IRITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. [< irita].

iritare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắri

iritare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. — V. irita.