irefutabil - explicat in DEX

irefutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.

irefutabil (Dicționar de neologisme, 1986)
IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis].

irefutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREFUTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi respins, combătut; convingător. (< fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)

irefutabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*irefutábil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil.

irefutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile

irefutabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irefutabil a. care nu se poate combate: argument irefutabil.

irefutabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. — Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.