irefutabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREFUTABILITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din
fr. irréfutabilité.irefutabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IREFUTABILITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este irefutabil. [Cf. fr.
irréfutabilité].
irefutabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREFUTABILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este irefutabil. (< fr.
irréfutabilité)
irefutabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREFUTABILITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. — Din
fr. irréfutabilité.