iregular (Dicționar de neologisme, 1986)IREGULÁR, -Ă adj. (
Rar) Neregulat. [Cf. it.
irregolare, fr.
irrégulier].
iregular (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREGULÁR, -Ă adj. neregulat. (< it.
irregolare)
iregular (Dicționaru limbii românești, 1939)*iregulár, -ă adj. (mlat.
irregularis). Care nu e regular, nu e simetric:
poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat:
om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală:
substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme.
Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine:
neregulat.iregular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iregulár (rar)
adj. m.,
pl. iregulári; f. ireguláră, pl. ireguláreiregular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iregular a. neregulat:
în strigări iregulare EM.