ireductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din
fr. irréductibilité.ireductibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IREDUCTIBILITÁTE s.f. (
Rar) Însușirea de a fi ireductibil. [Cf. fr.
irréductibilité].
ireductibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREDUCTIBILITÁTE s. f. însușirea de a fi ireductibil. (< fr.
irréductibilité)
ireductibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*ireductibilitáte f. (d.
ireductibil). Calitatea de a fi ireductibil.
ireductibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ireductibilitáte s. f.,
g.-d. art. ireductibilitắțiiireductibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. — Din
fr. irréductibilité.