iregularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate.
2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din
fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis.iregularitate (Dicționar de neologisme, 1986)IREGULARITÁTE s.f. Neregularitate. [Cf. fr.
irrégularité].
iregularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREGULARITÁTE s. f. 1. neregularitate. 2. faptă, atitudine care constituie o abatere de la regulă. (< fr.
irrégularité, lat.
irregularitas)
iregularitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*iregularitáte f. (mlat.
irreguláritas, -átis). Lipsă de regularitate:
iregularitatea uneĭ figurĭ. Fig. Iregularitatea unuĭ fel de vĭață. Lucru făcut fără regulă:
iregularitatea uneĭ gestiunĭ administrative.iregularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iregularitáte s. f.,
g.-d. art. iregularitắții; pl. iregularitắțiiregularitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate.
2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. — Din
fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis.