ireductibil - explicat in DEX

ireductibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible.

ireductibil (Dicționar de neologisme, 1986)
IREDUCTÍBIL, -Ă adj. 1. Care nu se mai poate reduce la o formă mai simplă. ♦ Care nu se poate simplifica. 2. (Fig.) Neîmpăcat, înverșunat; necruțător. [Cf. fr. irréductible].

ireductibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREDUCTIBÍL, -Ă adj. 1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat. 2. (fig.) de neîmpăcat, înverșunat; necruțător. (< fr. irréductible)

ireductibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ireductíbil, -ă adj. (d. reductibil; fr. irreductible). Care nu poate fi redus (micșorat, simplificat, înfrînt): fracțiune, ecŭațiune, expresiune ireductibilă; adversar ireductibil. Chim. Oxid metalic ireductibil, care nu maĭ poate fi adus ĭar în stare de metal. Chir. Care nu se poate pune la loc: luxațiune ireductibilă.

ireductibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ireductíbil adj. m., pl. ireductíbili; f. ireductíbilă, pl. ireductíbile

ireductibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ireductibil a. 1. Chim. care nu poate fi descompus; 2. Mat. care nu poate fi redus la o formă mai simplă: fracțiune ireductibilă; 3. care nu poate fi pus la loc (în chirurgie): fractură ireductibilă.

ireductibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. — Din fr. irréductible.