iredentist - explicat in DEX

iredentist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.

iredentist (Dicționar de neologisme, 1986)
IREDENTÍST, -Ă adj. Referitor la iredentism, propriu iredentismului. // s.m. și f. Adept, susținător al iredentismului. [Cf. fr. irrédentiste].

iredentist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREDENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al iredentismului; naționalist, șovin. (< fr. irrédentiste, it. irredentista)

iredentist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iredentíst, -ă s. și adj. (it. irredentista). Partizan al iredentizmuluĭ, al iredenteĭ. Adj. Tendență iredentistă. – Fals irid-.

iredentist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iredentíst adj. m., s. m., pl. iredentíști; adj. f., s. f. iredentístă, pl. iredentíste

iredentist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism; care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] — Din it. irredentista, fr. irrédentiste.