iredentism - explicat in DEX

iredentism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.

iredentism
IREDENTÍSM s. n. [din it. irredento = neeliberat] – Mișcare politică naționalist-șovină, inspirată și condusă de burghezia și moșierimea italiană, apărută în deceniul opt al secolului al XIX-lea sub lozinca alipirii la Italia a teritoriilor cu populație de origine italiană din afara granițelor țării. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iredentismul a fost promovat de către imperialismul italian în scopuri expansioniste. Prin extensie, termenul denumește orice mișcare politică ce urmarește anexarea unor teritorii sub lozinci naționalist-șovine.

iredentism (Dicționar de neologisme, 1986)
IREDENTÍSM s.n. Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate. [Cf. fr. irrédentisme, it. irredentismo].

iredentism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 187⁰, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă. ◊ orice mișcare politică naționalisă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo)

iredentism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iredentísm s. n.

iredentism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină. [Var.: iridentísm s. n.] — Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.