iredent - explicat in DEX

iredent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento.

iredent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IREDÉNT, -Ă adj. (despre un teritoriu, o populație) supus încă dominației străine, nerestituit patriei. (< fr. irredento)

iredent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iredént (rar) adj. m., pl. iredénți; f. iredéntă, pl. iredénte

iredent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Iredentist (2). — Din it. irredento.