irecuzabil - explicat in DEX

irecuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. – Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis.

irecuzabil (Dicționar de neologisme, 1986)
IRECUZÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate respinge, care trebuie admis. [Cf. fr. irrécusable].

irecuzabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRECUZÁBIL, -Ă adj. care nu se poate respinge, care trebuie admis. (< fr. irrécusable, lat. irrecusabilis)

irecuzabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*irecuzábil, -ă adj. (lat. irrecusabilis). Care nu se poate recuza: mărturie irecuzabilă. Adv. În mod irecuzabil.

irecuzabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irecuzábil (livr.) adj. m., pl. irecuzábili; f. irecuzábilă, pl. irecuzábile

irecuzabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irecuzabil a. ce nu poate fi recuzat: mărturie irecuzabilă.

irecuzabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRECUZÁBIL, -Ă, irecuzabili, -e, adj. (Livr.) Care trebuie admis, primit, care nu poate fi respins. — Din fr. irrécusable, lat. irrecusabilis.