inchizitorial - explicat in DEX

inchizitorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCHIZITORIÁL, -Ă, inchizitoriali, -e, adj. De inchiziție sau de inchizitor, privitor la inchiziție sau la inchizitor. ♦ Fig. Foarte crud, foarte aspru. [Pr.: -ri-al] – Din fr. inquisitorial.

inchizitorial (Dicționar de neologisme, 1986)
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. De inchiziție, al inchiziției, privitor la inchiziție. ♦ (Fig.) Foarte aspru, necruțător. [Pron. -ri-al. / cf. it. inquisitoriale, fr. inquisitorial].

inchizitorial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCHIZITORIÁL, -Ă adj. 1. de inchiziție. 2. referitor la inchiziție. ◊ (fig.) foarte aspru. (< fr. inquisitorial, it. inquisitoriale)

inchizitorial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inchizitoriál, -ă adj. (d. inchizitor; fr. inquisitorial). Al inchizitorilor, al inchizițiuniĭ: procedura inchizitorială era esențialmente secretă. Fig. Care vexează libertatea cugetăriĭ: guvern inchizitorial. Adv. Ca inchizitoriĭ: a te purta inchizitorial.

inchizitorial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inchizitoriál (-ri-al) adj. m., pl. inchizitoriáli; f. inchizitoriálă, pl. inchizitoriále

inchizitorial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inchizitorial a. riguros, vexatoriu: cercetare inchizitorială.