incident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCIDÉNT, -Ă, incidenți, -te, s. n.,
adj. I. S. n. 1. Întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni. ◊
Incident de frontieră = ciocnire armată între forțele grănicerești a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate.
2. Obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți.
II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziții) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze.
2. (
Fiz.; în sintagma)
Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două medii. – Din
fr. incident.