inchizitor - explicat in DEX

inchizitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCHIZITÓR, inchizitori, s. m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziției. ♦ Fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur.

inchizitor (Dicționar de neologisme, 1986)
INCHIZITÓR s.m. Judecător al inchiziției. ♦ (Fig.) Anchetator necruțător, aspru. [Cf. it. inquisitore, fr. inquisiteur, lat. inquisitor].

inchizitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCHIZITÓR s. m. 1. judecător al inchiziției. 2. (fig.) anchetator necruțător, aspru. (< fr. inquisiteur, lat. inquisitor)

inchizitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inchizitór s. m. (lat. inquisítor, -óris). Membru al tribunaluluĭ inchizițiuniĭ: inchizitoriĭ eraŭ în general din ordinu sfîntuluĭ Dominic. Adj. (-tor, -toare). Care cercetează riguros și arbitrar.

inchizitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inchizitór s. m., pl. inchizitóri

inchizitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inchizitor m. 1. membru al închizițiunii; 2. fig. cel ce face anchete minuțioase.