incidental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din
fr. incidentel.incidental (Dicționar de neologisme, 1986)INCIDENTÁL, -Ă adj. (
adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr.
incidentel, it.
incidentale].
incidental (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it.
incidentale)
incidental (Dicționaru limbii românești, 1939)*incidentál, -ă adj. (d.
incident. V.
accidental). Produs pin [!] incident:
cerere incidentală. Pin incident:
dacă s´ar face incidental vre-o obĭecțiune.incidental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incidentál adj. m.,
pl. incidentáli; f. incidentálă, pl. incidentáleincidental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incidental a.
1. care se produce într’o afacere:
cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală:
propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață:
rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.