închizător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n.,
s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc.
2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [
Pl. și: (
2)
închizători] –
Închide +
suf. -ător.