ifos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍFOS, ifose, s. n. (
Fam.) Mândrie neîntemeiată; orgoliu, înfumurare. ◊
Loc. adv. Cu ifos = emfatic, arogant, umflat. ◊
Expr. A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa. – Din
ngr. ífos.