ighemonicon - explicat in DEX

ighemonicon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.

ighemonicon (Dicționaru limbii românești, 1939)
ighemonicón¹ n., pl. oane (ngr. igemonikon, lucru cuvenit, cuviință. V. egemonie, egumen). Vechĭ. Azĭ iron. Demnitate, cuviință (fr. bon ton).

ighemonicon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ighemonicón (înv.) s. n., pl. ighemonicoáne

ighemonicon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ighemonicon n. od. demnitate (în port și atitudine), bonton: tineri cu ighemonicon AL. [Gr. mod.].

ighemonicon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. — Din ngr. ighemonikón.