ifosard (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Persoană) care își dă ifose. –
Ifos +
suf. -ard.ifosard (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Persoană) care își dă ifose. —
Ifos +
suf. -ard.