ighemonicos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (Grecism
înv.) De neam nobil, boieresc. – Din
ngr. ighemonikós.ighemonicos (Dicționaru limbii românești, 1939)ighemonicós, -oásă adj. (ngr.
igemonikós).
Vechĭ. Bine educat, nobil, cuviincĭos.
ighemonicos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ighemonicós (
înv.)
adj. m.,
pl. ighemonicóși; f. ighemonicoásă, pl. ighemonicoáseighemonicos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IGHEMONICÓS, -OÁSĂ, ighemonicoși, -oase, adj. (
Înv.) De neam nobil, boieresc. — Din
ngr. ighemonikós.