ififliu - explicat in DEX

ififliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”.

ififliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ififlíu (ififlíe), adj. – Lefter, fără un ban. – Tc. hafifli „ușor”, cf. afif (DAR).

ififliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ififlíu (reg.) (-fi-fliu) adj. m., f. ififlíe; pl. m. și f. ififlíi

ififliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ififliu a. pop. sărăcuț: e ififliu, lefter de parale. [Turc. HAFIFLI (v. afif)].

ififliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IFIFLÍU, -IE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. — Din tc. hafifli „ușor”.

ififliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ififlíŭ, -e adj. (turc. hafifli. V. afif). Munt. Fam. Afif, rămas fără banĭ: am rămas ififliŭ, cu punga ififlie.