idiot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil.
2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [
Pr.:
-di-ot] – Din
fr. idiot.