idioțenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență;
p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (
2).
2. Idioție (
1). [
Pr.:
-di-o-] –
idiot +
suf. -enie.