idiostil - explicat in DEX

idiostil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle.

idiostil (Dicționar de neologisme, 1986)
IDIOSTÍL s.n. Totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi date, formând un ansamblu structurat. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiostyle].

idiostil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDIOSTÍL s. n. totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi; stil individual. (< fr. idiostyle)

idiostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*idiostíl (-di-os-/-o-stil) s. n., pl. idiostíluri

idiostil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiostyle.