idiot - explicat in DEX

idiot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.

idiot (Dicționar de neologisme, 1986)
IDIÓT, -OÁTĂ adj., s.m. și f. (Om) lipsit complet de inteligență; tâmpit. [Pron. -di-ot. / < fr. idiot, lat. idiota, gr. idiotes].

idiot (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDIÓT, -OÁTĂ adj., s. m. f. (om) lipsit complet de inteligență; cretin. (< fr. idiot, lat. idiota)

idiot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
idiót (idioátă), adj. – Cretin, tîmpit. Fr. idiot. – Der. idioție, s. f. (debilitate mintală maximă); idioțenie, s. f. (idioțenie; tîmpenie); idiotism, s. n., din fr., și înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. și s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος.

idiot (Dicționaru limbii românești, 1939)
*idiót, -oátă adj. și s. (fr. idiot, lat. idióta, idiot, d. vgr. idiótes, care n´are educațiune liberă, neînvățat, necercat în lume, prost). Prost, stupid: om idiot, casă de construcțiune idioată. Adv. A vorbi idiot.

idiot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idiót (-di-ot) adj. m., s. m., pl. idióți; adj. f., s. f. idioátă, pl. idioáte

idiot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
idiot a. și m. lipsit de minte, stupid. [La Greci, idiot desemna pe omul din popor (în opozițiune cu omul public și cu magistratul), de unde cel lipsit de învățătură sau și a cărui minte nu s’a desvoltat].

idiot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care manifestă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] — Din fr. idiot.