idioție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (
2).
2. Idioțenie (
1). [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. idiotie.