idiopatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOPATÍE, idiopatii, s. f. Boală independentă de alte boli ale organismului. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. idiopathie.idiopatie (Dicționar de neologisme, 1986)IDIOPATÍE s.f. Boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze. [Gen.
-iei. / < fr.
idiopathie, cf. gr.
idios – propriu,
pathos – suferință].
idiopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDIOPATÍE s. f. boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze. (< fr.
idiopathie)
idiopatie (Dicționaru limbii românești, 1939)*idiopatíe f. (vgr.
idiopátheia, d.
idios, propriŭ, și
páthos, suferință).
Med. Boală care are existența eĭ proprie și nu e urmarea alteĭ afecțiunĭ.
idiopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)idiopatíe (-di-o-) s. f.,
art. idiopatía, g.-d. art. idiopatíei; pl. idiopatíi, art. idiopatíileidiopatie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDIOPATÍE, idiopatii, s. f. Boală independentă de alte boli ale organismului. [
Pr.:
-di-o-] — Din
fr. idiopathie.