idiomorf - explicat in DEX

idiomorf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.

idiomorf (Dicționar de neologisme, 1986)
IDIOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. [< fr. idiomorphe, cf. gr. idios – propriu, morphe – formă].

idiomorf (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDIOMÓRF, -Ă adj. 1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. 2. (biol.; despre caractere) condiționat de gene cu frecvență mică. (< fr. idiomorphe)

idiomorf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idiomórf (-di-o-) adj. m., pl. idiomórfi; f. idiomórfă, pl. idiomórfe

idiomorf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiomorphe.