idiomatic - explicat in DEX

idiomatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.

idiomatic (Dicționar de neologisme, 1986)
IDIOMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.) Caracteristic unui idiom, privitor la un idiom. [< idiomatique].

idiomatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDIOMÁTIC, -Ă I. adj. caracteristic unui idiom, referitor la un idiom. II. s. f. ansamblul caracteristicilor limbii unui popor. (< fr. idiomatique, /II/ germ. Idiomatik)

idiomatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*idiomátic, -ă adj. (vgr. idiomatikós). Relativ la idiomă: expresiune idiomatică.

idiomatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idiomátic (-di-o-) adj. m., pl. idiomátici; f. idiomátică, pl. idiomátice

idiomatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
idiomatic a. relativ la o idiomă: expresiune idiomatică, idiotism.

idiomatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] — Din fr. idiomatique.