idiolect - explicat in DEX

idiolect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDIOLÉCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolect.

idiolect (Dicționar de neologisme, 1986)
IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].

idiolect (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDIOLÉCT s. n. folosire proprie a unui idiom de către un vorbitor; dialect vorbit de un individ. (< fr. idiolecte)

idiolect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idioléct (-di-o-) s. n., pl. idiolécte

idiolect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDIOLÉCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] — Din engl. idiolect.