ide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍDE s. f. pl. Nume dat
zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din
fr. ides, lat. idus.ide (Dicționar de neologisme, 1986)ÍDE s.f.pl. (
Ist.) A cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a treisprezecea zi a celorlalte luni din calendarul roman. ◊
Idele lui Marte = data morții lui Iulius Caesar; dată fatidică. [< lat.
idus, fr.
ides].
ide (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍDE1 s. f. pl. a cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a treisprezecea a celorlalte luni din calendarul roman. (< fr.
ides, lat.
idus)
ide (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDE2(O)- elem. „idee”, „noțiune”. (< fr.
idé/o/-, cf.
gr. idea, formă, aparență)
ide (Dicționaru limbii românești, 1939)*íde f. pl. (lat.
idus). A cincĭ-spre-zecea zi a luĭ Martie, Maĭ, Iuliŭ și Octobre [!] și a treĭ-spre-zecea a celor-lalte lunĭ ale calendaruluĭ roman:
Cezar a fost asasinat la idele luĭ Martie.ide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)íde s. f. pl.ide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ide n. pl. a 15 sau a 13 zi a lunei, în calendarul roman:
idele lui Martie.ide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. — Din
fr. ides, lat. idus.