zi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului;
p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotații a Pământului în jurul axei sale; (
Astron.) interval de timp intre două culminații succesive ale unui astru. ◊ (Determinând noțiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea)
Trei luni de zile. ◊
Loc. adj. De toate zilele sau (rar)
de toată ziua = de fiecare zi;
p. ext. obișnuit, comun.
De zi
cu zi = zilnic. ◊
Loc. adv. La zi =
a) în fiecare zi, zilnic;
b) la ziua, la data cerută; fără întârziere.
Zi de (sau
cu)
zi sau (rar)
cu zi de zi = a) zilnic;
p. ext. necontenit, perpetuu;
b) din ce în ce; progresiv, treptat.
Din zi în zi =
a) de azi pe mâine; fără termen precis, la infinit.
Amâna plecarea din zi în zi; b) pe fiecare zi;
p. ext. din ce în ce.
De la o
zi la alta = zilnic;
p. ext. repede, văzând cu ochii.
În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (
Reg.)
Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic.
De (sau
despre, către)
ziuă = puțin înainte de a se lumina; spre dimineață.
Până în (sau
la)
ziuă sau
de cu ziuă = până a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineață.
Cu ziua-n cap = foarte devreme.
La ziuă = în zori.
Peste zi = în cursul zilei, ziua.
Zi și noapte sau (adverbial)
ziua și noaptea = tot timpul, fără încetare; fără odihnă.
Nici zi, nici noapte sau (adverbial)
nici ziua, nici noaptea = niciodată.
Toată ziua sau
ziua toată = de dimineață până seara;
p. ext. mereu, continuu. ◊
Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi.
A face noaptea zi și ziua noapte sau a
face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua;
p. ext. a duce o viață dezordonată.
Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul zilei.
A da (sau
a dori, a
pofti cuiva)
bună ziua (sau
ziua bună) = a saluta pe cineva. (
Pop.)
A-și lua ziua bună = a-și lua rămas bun.
Ca lumina zilei sau
ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede.
Într-o (
bună)
zi sau
într-una din zile = odată, cândva.
Cât toate zilele (
de mare) = foarte mare.
A avea (sau a duce)
zi bună (sau, rar,
albă)
cu cineva = a trăi în bune relații cu cineva.
A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna.
La zile mari = la ocazii deosebite;
p. ext. rar de tot, în mod excepțional. ◊ (Compus)
Zi-lumină = perioadă a zilei (
1) cuprinsă între răsăritul și apusul Soarelui.
Zi-muncă = unitate de măsură convențională care servește drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, în formele
ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi.
Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (În sintagme și
loc., ca unitate de măsură sau de calcul)
Zi de muncă = durata timpului în cursul căruia lucrătorul prestează zilnic muncă.
Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament permanent.
Zi de cale (sau
de drum) = distanță care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin
prep. „de”) Data, momentul în care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple ceva; termen soroc. ◊
Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul.
Ziua de mâine = viitorul.
Ziua de ieri = trecutul. (În unele credințe religioase)
Ziua de apoi = momentul în care viii și morții vor fi chemați la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic)
Ziua de 1 Mai. (
Pop.)
Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni. ◊ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe)
Ziua femeii. ◊
Zi aniversară sau
ziua nașterii (sau
de naștere) = aniversare (a zilei de naștere a cuiva).
Ziua (
numelui)
cuiva = onomastica cuiva.
2. (La
pl.) Viață, existență, trai. ◊
Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască.
Câte zile voi (sau
vei, va etc.)
avea = cât voi (sau vei, va etc.) trăi, tot timpul vieții.
Abia își ține zilele, se spune despre cineva care trăiește prost, greu, foarte modest. (
Pop.)
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte;
b) înfricoșat, înspăimântat.
A ridica (sau
a răpune, a curma, a lua)
cuiva zilele = a omorî pe cineva.
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri.
A-și urî zilele sau
a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască.
Vai de zilele mele (sau
tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.).
De (sau
în)
zilele mele (sau
ale tale etc.) = în timpul vieții mele (sau tale etc.).
3. (La
pl.; cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme, epocă.
Zilele tinereții. ◊
Expr. Mic de zile = tânăr.
Vechi (sau
înaintat)
în (sau
de)
zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar)
Veșnic de zile = nemuritor. (
A fi)
învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [
Var.:
zíuă s. f.] –
Lat. dies.zi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zi (zíle), s. f. –
1. Interval de timp între răsăritul și apusul Soarelui.; 24 de ore. –
2. Dată. –
3. Termen, soroc. –
4. Sărbătoare de aniversare sau onomastică. –
6. (
Pl.) Timp, epocă. –
7. (
Pl.) Viață. –
8. (
Adv.) Ziua, în timpul cît este zi (1), în fiecare zi. –
Mr. dzi, dzuă, megl. zuă, istr. zi. Lat. dĭes (Pușcariu 1940; REW 2632),
cf. vegl. dai, it.,
prov.,
v. fr. di, v. it.,
cat.,
sp.,
port. dia. Forma
art. ziua (ca
stea ›
steaua) a dus la formarea unui dublet
ziuă, care se folosește paralel, mai ales în anumite expresii, precum:
se face ziuă, de cu ziuă, pînă’n ziuă, spre ziuă. Der. zili (
var. înzili),
vb. (a da viață lungă;
Olt., a mînca prost, a-și duce zilele);
ziler, s. m. (
Trans., muncitor plătit cu ziua);
zilnic, adj. (cotidian);
zîuar, s. m. (Banat, ziler);
deunăzi, adv. (într-o altă zi, zilele trecute);
preziua, s. f. (ajun).
Cf. astăzi, azi. Der. neol. ziar, s. n. (jurnal), după
lat. diarium; ziarism, s. n. (jurnalism);
ziarist, s. m. (gazetar);
ziaristică, s. f. (gazetărie).
zi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zi / (în
expr. și)
zíuă s. f.,
art. zíua, g.-d. art. zílei; pl. zíle, art. zílelezi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zi, și așa! expr. (deț.) și tu ai țigări?
zi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul soarelui; timpul cât soarele rămâne deasupra orizontului;
p. ext. lumina solară; interval de timp de 24 de ore, dintre două miezuri de noapte consecutive; (
Astron.) interval de timp între două culminații succesive ale unui astru. ◊ (Determinând noțiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea)
Trei luni de zile trec ca o părere (SADOVEANU). ◊
Loc. adj. De toate zilele sau (rar)
de toată ziua = de fiecare zi;
p. ext. obișnuit.
De zi cu zi = zilnic. ◊
Loc. adv. La zi =
a) în fiecare zi, zilnic;
b) la ziua, la data cerută; fără întârziere.
Zi de (sau
cu)
zi sau (rar)
cu zi de zi =
a) zilnic;
p. ext. necontenit, perpetuu;
b) din ce în ce; progresiv, treptat.
Cresc zi cu zi plictiseala și urâtul (SADOVEANU).
Din zi în zi =
a) de azi pe mâine;
fig. la infinit.
Amâna din zi în zi (CREANGĂ);
b) pe fiecare zi;
p. ext. din ce în ce.
Observa din zi în zi surprins deosebirea dintre vacanțele de până atunci (VORNIC).
De la o zi la alta = zilnic;
p. ext. repede, văzând cu ochii.
În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (
Reg.)
Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic.
De (sau
despre, către)
ziuă = puțin înainte de a se lumina; spre dimineață.
Până în (sau
la)
ziuă = până a nu se lumina; dis-de-dimineață.
De cu ziuă (sau, rar,
ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineață.
Cu ziua-n cap = foarte devreme.
La ziuă = în zori.
Peste zi = în cursul zilei, ziua.
Zi (și) noapte (sau
ziua și noaptea) = tot timpul, fără încetare;
fig. fără preget, fără odihnă.
Nici zi, nici noapte sau
nici ziua, nici noaptea = niciodată.
Toată ziua sau
ziua toată = de dimineață până seara;
p. ext. mereu, continuu. ◊
Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi.
A face noaptea zi și ziua noapte sau
a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua;
p. ext. a duce o viață dezordonată.
Bună ziua = formulă de salut.
A da (sau
a dori, a pofti cuiva)
bună ziua (sau
ziua bună) = a saluta pe cineva.
A-și lua ziua bună = a-și lua rămas bun.
Ca lumina zilei sau
ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) desăvârșit, perfect.
Într-o (bună) zi sau
într-una din zile = odată.
Pe zi ce trece (sau
merge) = cu cât trece timpul, din ce în ce mai mult, progresiv.
Cât toate zilele (de mare) = foarte mare.
A avea (sau
a duce)
zi bună (sau, rar,
albă)
cu cineva = a trăi în bune relații cu cineva.
A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna.
La zile mari = la ocazii deosebite;
p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinări introduse prin
prep. „de”)
Zi de lucru (sau
lucrătoare) =
a) zi în care se execută programul de lucru obișnuit;
b) (
înv.) zi de corvadă obligatorie în folosul boierului sau al statului.
Zi de repaus (sau
de odihnă) = zi în care nu se lucrează, care este destinată odihnei. ♦ (Adverbial, în formele
ziua, zilele, zile) În timpul zilei, în fiecare zi.
Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (În
expr., ca unitate de măsură sau de calcul)
Zi de muncă = numărul ceasurilor de muncă efectuate în interval de 24 de ore.
Zi-muncă = unitate de măsură a muncii celor care lucrează în gospodării agricole colective, pe baza căreia se stabilește plata cuvenită.
Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament durabil.
Zi de cale (sau
de drum) = distanță care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin
prep. „de”) Data, momentul la care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple ceva; termen, soroc. ◊
Expr. Ziua de astăzi = timpul, vremea în care trăim.
Ziua de mâine = viitorul.
Ziua de ieri = trecutul. (În credința creștină)
Ziua de apoi = momentul în care viii și morții vor fi chemați la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic)
Ziua de 1 Mai. (
Expr.)
Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni.
Ne dusese... la un zi-ntâi mai, tocmai la Socola (HOGAȘ). ◊ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe)
Ziua femeii. ♦
Zi aniversară sau
ziua nașterii (sau
de naștere) = aniversare.
Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva.
2. (La
pl.) Viață, existență, trai. ◊
Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască.
Câte zile va avea = cât va trăi.
A-și ține zilele = a se hrăni, a-și întreține viața.
Cu zilele în mână =
a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte;
b) înfricoșat, înspăimântat.
A ridica (sau
a răpune, a curma, a lua)
cuiva zilele = a omorî pe cineva.
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri.
A-și urî zilele sau
a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască.
Vai de zilele mele (sau
tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.).
De (sau
în)
zilele mele (sau
ale tale etc.) = în toată viața mea (sau a ta etc.).
3. (La
pl., cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme.
Și-o adus aminte de zilele tinereții (GALACTION). ◊
Expr. Mic de zile = tânăr.
Vechi (sau
înaintat)
în (sau
de)
zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar)
Veșnic de zile = nemuritor.
O, mag de zile veșnic, la tine am venit (EMINESCU).
(A fi) învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [
Var.:
zíuă s. f.] –
Lat. dies.zi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului;
p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotații a Pământului în jurul axei sale; (
Astron.) interval de timp între două culminații succesive ale unui astru. ◊ (Determinând noțiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea)
Trei luni de zile. ◊
Loc. adj. De toate zilele sau (rar)
de toată ziua = de fiecare zi;
p. ext. obișnuit, comun.
De zi cu zi = zilnic. ◊
Loc. adv. La zi =
a) în fiecare zi, zilnic;
b) la ziua, la data cerută; fără întârziere.
Zi de (sau
cu)
zi sau (rar)
cu zi de zi = a) zilnic;
p. ext. necontenit, perpetuu;
b) din ce în ce; progresiv, treptat.
Din zi în zi =
a) de azi pe mâine; fără termen precis, la infinit.
Amâna plecarea din zi în zi; b) pe fiecare zi;
p. ext. din ce în ce.
De la o
zi la alta = zilnic;
p. ext. repede, văzând cu ochii.
În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (
Reg.)
Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic.
De (sau
despre, către)
ziuă = puțin înainte de a se lumina; spre dimineață.
Până în (sau
la)
ziuă sau
de cu ziuă = până a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineață.
Cu ziua-n cap = foarte devreme.
La ziuă = în zori.
Peste zi = în cursul zilei, ziua.
Zi și noapte sau (adverbial)
ziua și noaptea = tot timpul, fără încetare; fără odihnă.
Nici zi, nici noapte sau (adverbial)
nici ziua, nici noaptea = niciodată.
Toată ziua sau
ziua toată = de dimineață până seara;
p. ext. mereu, continuu. ◊
Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi.
A face noaptea zi și ziua noapte sau a
face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea și a dormi ziua;
p. ext. a duce o viață dezordonată.
Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărțire, în timpul zilei.
A da (sau
a dori, a
pofti cuiva)
bună ziua (sau
ziua bună) = a saluta pe cineva. (
Pop.)
A-și lua ziua bună = a-și lua rămas bun.
Ca lumina zilei sau
ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede.
Într-o (bună) zi sau
într-una din zile = odată, cândva.
Cât toate zilele (de mare) = foarte mare.
A avea (sau a duce)
zi bună (sau, rar,
albă)
cu cineva = a trăi în bune relații cu cineva.
A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna.
La zile mari = la ocazii deosebite;
p. ext. rar de tot, în mod excepțional. ◊ (Compus)
Zi-lumină = perioadă a zilei (
1) cuprinsă între răsăritul și apusul Soarelui.
Zi-muncă = unitate de măsură convențională care servește drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, în formele
ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi.
Ziua umbla, noaptea se
odihnea. ◊ (În sintagme și
loc., ca unitate de măsură sau de calcul)
Zi de muncă = numărul de ore în care salariații își desfășoară activitatea în cursul unei zile la locul de muncă.
Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament permanent.
Zi de cale (sau
de drum) = distanță care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin
prep. „de”) Dată la care s-a petrecut sau urmează să se petreacă ceva; termen, soroc. ◊
Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul.
Ziua de mâine = viitorul.
Ziua de ieri = trecutul. (În religia creștină)
Ziua de apoi = momentul în care viii și morții vor fi chemați la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic)
Ziua de 1 Mai. (
Pop.)
Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni. ◊ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe)
Ziua femeii. ◊ Zi aniversară sau
ziua nașterii (sau
de naștere) = aniversare (a zilei de naștere a cuiva).
Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva.
2. (La
pl.) Viață, existență, trai. ◊
Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască.
Câte zile voi (sau
vei, va etc.)
avea = cât voi (sau vei, va etc.) trăi, tot timpul vieții.
Abia își ține zilele, se spune despre cineva care trăiește prost, greu, foarte modest. (
Pop.)
Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte;
b) înfricoșat, înspăimântat.
A ridica (sau
a răpune, a curma, a lua)
cuiva zilele = a omorî pe cineva.
A i se isprăvi cuiva zilele = a muri.
A-și urî zilele sau
a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască.
Vai de zilele mele (sau
tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.).
De (sau
în)
zilele mele (sau
ale tale etc.) = în timpul vieții mele (sau tale etc.).
3. (La
pl.; cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme, epocă.
Zilele tinereții. ◊
Expr. Mic de zile = tânăr.
Vechi (sau
înaintat)
în (sau
de)
zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar)
Veșnic de zile = nemuritor.
(A fi) învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [
Var.:
zíuă s. f.] –
Lat. dies.zi (Dicționaru limbii românești, 1939)zi și
ziŭă f., pl.
zile, cu art.
ziŭa, pl.
zilele (vlat.
dî, cl.
dies, rudă cu
dĕus, zeŭ; it. pv. vfr.
di. V.
diurn). Timpu cît soarele e pe orizont:
vara zilele-s lungĭ. Spațiu de 24 de ore:
congediŭ [!] de zece zile. Forma
ziŭă nu e uzitată de cît [!] în locuțiunĭ ca
zorĭ de ziŭă, îld. care se poate zice și
zorĭ de zi (zoriĭ zileĭ).
Ziŭa adv. În timpu zileĭ.
În toate zilele, tot-de-a-una.
Zi mare, zi de sărbătoare, zi solemnă.
Zi întîĭ (Maĭ),
ziŭa întîĭa (din Maĭ).
În ziŭa de azĭ, în timpurile noastre.
A trecut și ziŭa de azĭ, a trecut și ziŭa asta.
De cu ziŭă saŭ
de cu zi, din timpu zileĭ.
La ziŭă, cînd se lumina de ziŭă.
La ziŭa jumătate, la jumătatea zileĭ, la amează.
A lucra cu ziŭa, plătit pe cîte o zi.
Zi cu zi, din zi în zi, în fie-care zi tot maĭ mult:
copilu crește zi cu zi. A fi la zi, a fi la curent cu lucrările zilnice, a nu fi rămas în urmă.
A avea zile, a avea vĭață.
A muri cu zile, a muri plin de vĭață.
A face cuĭ-va zile amare (saŭ
fripte), a-ĭ face mizerie, a-l chinui.
Cît toate zilele (iron.), colosal.
Buna ziŭa sau
bună ziŭa saŭ
ziŭa bună, formulă de salutare și la venire, și la plecare. – Vechĭ
zioa (îld.
ziŭa),
zuoa, zua; gen. dat.
ziŭăĭ, zuoeĭ (îld.
zileĭ). Fără art.
zio, zuă, zuo.zi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zi (ziuă) f.
1. timpul cât soarele e pe orizont:
zile lungi, scurte; poporul personifică zilele săptămânei în sfinte, dintre cari cea mai temută și păzită e
sfânta Vineri (curios amestec de credințe păgâne și creștine);
2. spațiu de 24 ore între răsărirea și apunerea soarelui:
anul se compune din 365 zile; 3. munca unui lucrător în timpul zilei și leafa corespunzătoare:
e tocmit cu ziua; 4. pl. vieață:
el nu-și primejduește zilele OD. [Lat. DIES: zilele săptămânei au păstrat numele lor pâgâne, afară de Sâmbăta (de origină ebraică) și de Dumineca (de origină creștină)].