idea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDEÁ, ideez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [
Pr.:
-de-a] – Din
it. ideare.idea (Dicționar de neologisme, 1986)IDEÁ vb. I. tr. (
Liv.) A concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ♦ A-și propune, a stabili, a proiecta. ♦ A-și imagina, a-și prefigura în minte. [Pron.
-de-a-, p.i. 1
-eez, 3,6
-eează. / < it.
ideare].
idea (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDEÁ vb. tr. a concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ◊ a-și propune, a stabili, a proiecta. ◊ a-și imagina. (< fr.
idéer)
idea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDEÁ, ideez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [
Pr.:
-de-a] — Din
it. ideare.