icosaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din
fr. icosaèdre.icosaedru (Dicționar de neologisme, 1986)ICOSAÉDRU s.n. Poliedru, cu douăzeci de fețe. [Pron.
-sa-e-. / < fr.
icosaèdre, cf. gr.
eikosi – douăzeci,
hedra – față].
icosaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ICOSAÉDRU s. n. poliedru cu douăzeci de fețe. (< fr.
icosaédre)
icosaedru (Dicționaru limbii românești, 1939)*icosaédru n., pl.
e (vgr.
eikosáedros, d.
eikosi, doŭă-zecĭ, și
édra, față, bază).
Geom. Corp solid cu 20 de fețe.
icosaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)icosaédru (-e-dru) s. n.,
art. icosaédrul; pl. icosaédreicosaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. — Din
fr. icosaèdre.