icositetraedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. – Din
fr. icositétraèdre.icositetraedru (Dicționar de neologisme, 1986)ICOSITETRAÉDRU s.n. (
Mat.) Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. [< fr.
icositétraèdre].
icositetraedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ICOSITETRAÉDRU s. n. poliedru cu douăzeci și patru de fețe. (< fr.
icositetraèdre)
icositetraedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)icositetraédru (-te-tra-e-dru) s. n.,
art. icositetraédrul; pl. icositetraédreicositetraedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICOSITETRAÉDRU, icositetraedre, s. n. Poliedru cu douăzeci și patru de fețe plane. — Din
fr. icositétraèdre.