iconostrof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect. – Din
fr. iconostrophe.iconostrof (Dicționar de neologisme, 1986)ICONOSTRÓF s.n. Instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură pentru reproducerea modelelor. [< fr.
iconostrophe, cf. gr.
eikon – imagine,
strophe – întoarcere].
iconostrof (Marele dicționar de neologisme, 2000)ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr.
iconostrophe)
iconostrof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!iconostróf (-nos-trof/-no-strof) s. n.,
pl. iconostroáfeiconostrof (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICONOSTRÓF, iconostroafe, s. n. Instrument optic cu ajutorul căruia se obține imaginea răsturnată a unui obiect. — Din
fr. iconostrophe.