icosar - explicat in DEX

icosar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári.

icosar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
icosár (icosári), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197).

icosar (Dicționaru limbii românești, 1939)
icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă [!] turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear [!] de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.

icosar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!icosár/icusár s. m., pl. icosári/icusári

icosar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)].

icosar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] — Din ngr. ikosári.