huzuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUZURÍ, huzuresc, vb. IV.
Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din
huzur.huzuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huzurí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. huzurésc, imperf. 3
sg. huzureá; conj. prez. 3
să huzureáscăhuzurì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)huzurì v. Mold.
1. a trăi în tihnă, a duce o vieață liniștită:
soacra huzuria de bine CR.;
2. a fi, a se simți bine:
voi să huzuriți de căldură, iar eu să crăp de frig CR.