i - explicat in DEX

i
I num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 1 în sistemul roman de scriere a numerelor.

i (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
i¹ (literă) s. m. / s. n., pl. i / i-uri

i (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
i² (sunet) s. m. pl. i

i (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
i³ / ii interj.

i (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
i-, prefix cu valoare negativă (ex. ilogic, ilegitim).

i (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
i (MAT.), simbol pentru rădăcina pătrată a lui -1 (unitatea imaginară).

i (Dicționaru limbii românești, 1939)
i, ha și i, haĭ, interj. care arată o bucurie care ar putea veni: i, haĭ! ce bine ar fi să vie!

i (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
I² interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamație care exprimă surprindere, mulțumire, admirație, dezaprobare etc. – Onomatopee.

i (Marele dicționar de neologisme, 2000)
I- elem. in¹-.

i (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creație expresivă, cf. hi. Se folosește și în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii.