hrisovolit (Dicționaru limbii românești, 1939)
hrisovolít, -ă adj. și s. (ngr. hrysovullitis). Vechĭ. Care poseda un hrisov (grație căruĭa eraĭ un birnic privilegiat): negustor hrisovolit.
hrisovolit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hrisovolit m. pl. clasă de contribuabili, patentați sau privilegiați: suma ruptelor vistieriei neguțătorilor hrisovoliți. [Gr. mod.: v. hrisov].