hronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HRÓNIC, hronice, s. n. (
Înv.) Cronică (
1). – Din
ngr. hronikón.hronic (Dicționar de neologisme, 1986)HRÓNIC s.n. v.
cronică.
hronic (Dicționaru limbii românești, 1939)hrónic, hronogr-, hronol-, V.
cronic ș. a.
hronic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hrónic (
înv.)
s. n.,
pl. hrónicehronic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hronic n. cronică:
Hronicul Moldo-Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.].